UN NOU «TRUMPISM»: ANTISEMITISMUL, HOLOCAUSTUL ȘI ISTORIA

© Plantu
Pe 1 iunie a.c. Parlamentul European a adoptat o moțiune care asimilează critica (legitimă) a politicilor israeliene cu antisemitismul. Votată cu o largă majoritate, ea cheamă statele membre și instituțiile europene să adopte definiția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA).
Definiția este rezultatul unor acțiuni începute în 2004 sub diverse denumiri sforăitoare precum: EUMC (European Union Monitoring Center on Racism and Xenophobia) sau FRA (European Union Agency for Fundamental Rights), fiind apoi susținută printr-o acțiune sistematică și de mare amploare a lobby-ului proisraelian în care ultima etapă a reprezentat-o IHRA.
Înțelegând pericolul, în martie anul trecut Comisia pentru Libertăți, Justiție și Afaceri Interne (LIBE) a Parlamentului European a refuzat introducerea insidioasei chestiunipe agenda proprie la capitolul „diverse și adoptarea definiției. Foarte activul lobby israelian a ocolit însă prea puțin docila comisie, iar moțiunea a fost supusă dezbaterii în plen, de comun acord, de către grupurile PPE (conservatori), ALDE (liberali) și S&D (socialiști). Foarte puțini deputați au avut curajul de a cere, mai întâi, ca articolul să fie retras de pe ordinea de zi și, ulterior, să voteze contra moțiunii. Prin urmare, conducerile acestor grupuri parlamentare poartă o mare răspundere față cu încălcarea valorilor democratice europene și a libertății de expresie[1].
Cum stă România la acest capitol? Cum nu se poate mai prost. Am tratat pe larg aceste chestiuni, prin urmare, nu vom face decât să rezumăm și să completăm cu ultimele evoluții[2].
România are o „lege a memoriei holocaustului care, în ultima sa variantă, asimilează generic critica legitimă a politicilor israeliene cu antisemitismul și se amestecă brutal atât în justiție cât și în dezbaterea istorică, în privința unor subiecte precum: legionarismul, antonescianismul, Războiul antisovietic, anticomunismul și memoriile lor. Există și un organism de control și supraveghere a gândirii care operează sub sigla Statului român, Institutul „Wiesel, care pare mai degrabă o sucursală a Memorialului Holocaustului de la Washington, și care se ocupă cu cenzura istorică și memorială și cu prelucrarea ideologică a cadrelor didactice și ale corpului justiției. Iată de ce această pretenție, pe cât de stupidă și rău-intenționată din punctul de vedere al științei, pe atât de periculoasă pentru un Stat de drept, este necesar a fi denunțată sistematic.
Să o repetăm cât se poate de clar: România are nevoie de o reală cultură democratică, de transmiterea și cultivarea acestor valori, care presupun lupta împotriva tuturor formelor de rasism și xenofobie, iar nu de o utilizare a lor, în plus selectivă, conform unor scopuri politice botezate „strategice și de securitate“, care sacrifică drepturile propriilor cetățeni pe altarul politicii externe.
Fiind vorba de voluntarism politic, rezultatele acestui întreg travaliu au rămas mai degrabă de palmares, în special în domeniul aplicării Legii holocaustului efectele fiind cvasiinexistente. Prin urmare, a fost nevoie de o nouă campanie. Astfel, anul trecut țara noastră a exercitat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, un mandat în care s-a comportat ca un avanpost în regiune al politicilor SUA și Israelului în materie și, după ce în 2016 Guvernul Cioloș a adoptat de facto definiția antisemitismului instrumental,ea a sfârșit prin a fi adoptatăoficial de Guvernul Grindeanu. Totodată, a fost indicată osuită de măsuri aferente:

Pentru aplicarea acestei Definiții de lucru, Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne vor iniția consultări cu instituțiile de apărare a legii, pentru identificarea măsurilor adecvate de utilizare a acestui instrument, inclusiv în programele de pregătire profesională. În baza propunerilor Ministerului Justiției, Guvernul României se va adresa Parlamentului în vederea consolidării cadrului legislativ în baza acestei inițiative. De asemenea, Ministerul Educației Naționale va asigura includerea acestei definiții în programele de educație civică[3].

Mai mult, după modelul dubioaselor protocoale DNA – SRI, în septembrie anul trecut Institutul Wiesel a încheiat protocoale cu principalele partide politice parlamentare, PSD, PNL și UDMR, în care parteneri sunt Memorialul Holocaustului din Washington (Centrala, prin Radu Ioanid, director de „divizie, cum plină de umor involuntar traduce presa română) și SNSPA (fosta Academie de Partid, noul pilon universitar al acestui tip de politici, al cărei rector este, fapt mai mult decât sugestiv, și președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale)[4].
Pe scurt, la această nouă «Sorbonica»vor fi reciclate la seral cadrele politicii românești, protocoalele vor urma ciclurile vechilor cincinale reduse stahanovist la patru ani, în timp ce indicațiile prețioase vor fi transmise exact ca într-o relație de vasalitate, așa cum o atestă limba «de lemn»a președintelui PSD, Liviu Dragnea: „Nu am renunțat să le ofer tuturor tinerilor din România promovarea toleranței (…) și mă bucur să văd că Ambasada SUA sprijină principiul toleranței (subl. n.).[5]
Ce va urma? Este foarte greu de spus, date fiind atât antecedentele, cât și noul context internațional legat de pozițiile confuze, politicile populiste și schimbările bruște ale Administrației Trump.
Pe de o parte, probabil că autoritățile române (Executivul bicefal) vor continua acest troc cu libertățile propriilor cetățeni pentru scopuri de politică externă dintr-o anume inerție, în logica unei ancilarități convenabile, pentru că nu au o altă idee, crezând astfel că lobby-ul pe lângă unica superputere și singura lor interfață autohtonă, organizațiile evreiești internaționale, le vor asigura dacă nu câștigarea unor noi zone de decizie internă, atunci păstrarea puterii pe care o dețin.
Pe de altă parte, așa cum s-a dovedit, pentru generațiile care au trăit 45 de ani sub efectele propagandei comuniste, plus alți 27 de ani de postcomunism care au accentuat deculturalizarea moștenită, ambalarea într-o asemenea direcție este calea sigură către eșec.
Dar cel mai probabil efect va fică autoritățile americane, autoritățile și instituțiile române, împreună cu politica instrumentalizării holocaustului și a antisemitismului vor sfârși într-o «trumperie»generalizată – amestec de minciuni, certitudini neprobate, false informații (fake news) și enunțuri primitive– care le va face de râsul lumii. Ceea ce este departe de a fi liniștitor, atât pentru exercițiul drepturilor cetățenilor României cât și, mai ales, pentru dezideratul unei anume salubrități a spiritului public autohton.

NOTE

[2] Cf. suita de articole de pe blogul nostru, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/search/label/LEGEA%20MEMORIEI.




București, 9 iunie 2017.