Mai întâi, iată știrea Agerpres:
 |
Fără titlu
© Foto: Daniela Lupoiu |
Președintele
Klaus Iohannis a semnat, marți, decretul de promulgare a Legii pentru
instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste în
data 14 mai.
Proiectul a fost inițiat de liberali.
În expunerea de motive a legii se arată că
„marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor
din temnițele comuniste este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestați de
regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, alți mulți
români care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața
regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini“.
„În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au
fost arestați peste 10.000 de tineri anchetați ulterior, condamnați și
repartizați în pușcăriile unde urmau să execute fiecare condamnarea. Suntem
conștienți de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului
Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, părintelui
greco-catolic Tertulian Langa, politicianului Iuliu Maniu, poetului Radu Gyr și
soției sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu între mulți alții care au
pătimit în temnițe. Se impune așadar ca această zi să fie cinstită și declarată
ca zi națională a acestor martiri care și-au adus darul înaintea istoriei, care
s-au jertfit ei pentru ca nouă să ne fie mai bine. Din respect pentru cei care
au îndrăznit să reziste acelor vremuri istorice, Parlamentul României are
datoria morală să declare ziua de 14 mai ca zi a martirilor temnițelor
comuniste“, se precizează în expunerea de motive.
Există deja două Legi care comemorează
victimele comunismului, instituite în 2011, în două date distincte: una alături
de cele ale nazismului / fascismului – 23 august (Pactul Hitler–Stalin) și una
specifică: 9 martie – Ziua Sfinților Mucenici. Prin urmare, România a făcut tot ce era de făcut la
acest capitol, și dacă vrea să facă mai mult, atunci este excesiv, inutil și
populist.
Căci este mai simplu să o ții langa cu
decretele fără rost, care nici măcar nu se aplică, decât să creezi Muzeul
Comunismului (din același registru) și, mai ales, să te preocupe situația reală
a victimelor și a urmașilor lor prin măsuri reparatorii reale: masacrata lege a
despăgubirilor (221/2009), inculparea și condamnarea responsabililor pentru
activități criminale (iar nu butaforiile de procese de tip Vișinescu–Ficior–Ursu), i tak dale...
Să mai adăugăm că este lipsit de consistență istorică și de tact politic să legi
comemorarea victimelor comunismului de un singur val de arestări, precum cel
din 14/15 mai 1948, care i-a vizat pe „legionari“
– reali, foști sau presupuși, căci regimul nu făcea distincție, dar o singură
categorie de victime.
Totodată, acest act nu are drept consecință
legitimarea retroactivă a acuzelor recurente ale susținătorilor celeilalte
memorii (a victimelor fascismului / nazismului) de „fascism“ / „legionarism“ la adresa susținătorilor memoriei comunismului?
București, 6
iunie 2017.