0. Într-un articol publicat pe blogul său asociat site-ului „Adevărul“, din data de 1 februarie a.c., Andrei Pleșu îi
dă sfaturi tactice lui Alexandru Florian. Dar înainte de a o face, îl mângâie părintește
pe cap pentru a-i spune că se află pe calea cea bună[1].
1.0. Ce idee are Pleșu despre
dezbatere: cu șăfii de la Academie, Cultură, Externe (ICR) şi Justiţie.
Desigur, victimele, urmașii lor, ba chiar masele largi populare nu au dreptul
la cuvânt, nici la aceea – zii pe nume! – „dezbatere“. Dar vom trece peste
acest „detaliu“, căci avem sarcini mai importante.
2.0. Între timp, am aflat că Radu Ioanid s-a supărat atât de tare pe
Pleșu, pentru articolul în care îl dezmierda pe Al. Florian, încât și-a deschis
și el blog la foaia pornografică numită „Adevărul“
(a se vedea, în arhivă, articolul vedetă intitulat „Femeia cu două vagine și
trei picioare“; la fel, cazurile de plagiat
a căror țintă am fost Ilarion Țiu, George Damian și noi înșine – dar câte vor
mai fi?). Noroc deci cu „devierile“ lui
Pleșu, autorul involuntar al „lipelii“...
2.1.
A urmat o adevărată degringoladă printre „holocaustiști“.
2.2.
Iată de ce a găsit cu cale să ia cuvântul însuși șeful suprem, R. Ioanid –
desigur, exclusiv în calitatea sa proprie-și-personală (vorba lui Săraru!) de
particoler, iar nu de oficial american[2].
2.3.
Prin urmare, „directorul“ Ioanid i-a deschis
blog „particularului“ Ioanid.
3.0.
El îl combate pe preopinentul Pleșu cu... lucrarea de doctorat a lui Andrei
Muraru.
3.1.
Din păcate, nu e nimic de analizat în producția lui Ioanid, căci este de
același nivel cu cea a lui Florian – ceea ce știam deja, dar nu pentru că cel
din urmă ar avea vreuna, ci pentru că vedem astfel care mai e „linia politică“.
3.2.
În fine, îngrijorarea sa cu privire la recrudescența antisemitismului și
xenofobiei este o „limbă de lemn“
înșelătoare: ca orice „pompier piroman“, el
dă foc casei ca să aibă ce stinge. Numai că, în astfel de cazuri, când strigă
„foc!“, nimeni nu-l mai ia în serios. Nici
măcar cei care sunt convinși că a lupta împotriva antisemitismului – și a
tuturor formelor de rasism! – este o cauză justă.
4.0.
Altfel, ca o dovadă suplimentară pentru această stare de spirit,
„holocaustiștii“ se ocupă iar cu „liste
negre“ (de astă dată ale site-urilor
românești).
5.0.
Ce fac, la rându-le, „anticomuniștii antifasciști“?
Li se alătură. Deh, Realpolitik, soro!...
6.0. Pentru cei cărora le place pornografia, fie
ea și istorică, socotim că este utilă fotografia de mai jos:
7.0.
Până să studiem „la club“ ultima rezoluție
a șăfului, transmisă Institutului Româno-American și maselor-largi-cititoare,
să ne uităm puțin la limba în care se exprimă.
8.0. Ilogisme
8.1.
„existenţa acestei legi şi eventualul
ei mod de aplicare“ – în loc de: „existenţa
acestei legi şi modul ei de aplicare ulterior“;
8.2.
„Andrei Pleşu afirmă [...] Implicaţia era
clară: legea 217/2015 ar avea potenţialul de a cenzura“ – în loc de: „Andrei Pleşu afirmă [...]
Implicaţia este clară: legea
217/2015 ar avea potenţialul de a cenzura“;
8.3.
„indivizi care se afișează în
spaţiul public cu termeni ca «jidan» şi cu
negarea Holocaustului în general“ – în
loc de: „indivizi care afișează în
spaţiul public termeni ca «jidan» şi neagă
Holocaustul în general“.
9.0. Repetiții inutile, pleonastice,
ilogice
9.1.
„Domnul Pleșu nu este simpatizant
legionar. După cum chiar Domnia sa scrie, Andrei
Pleșu este“ – în loc de: „Domnul Pleșu nu este simpatizant legionar.
După cum chiar Domnia sa scrie despre
sine,“.
10.0. Absența virgulelor în contexte în
care logica o impune
10.1.
„contestării iniţiativei primăriei respective[,] la care se se adaugă o evaluare“;
10.2.
„conform propriilor afirmaţii[,] la
care subscriu“;
10.3.
„România a avut[,] în baza legilor
speciale[,] un număr de condamnaţi“;
10.4.
„Andrei Pleşu doreşte, aşa cum sugerează[,]
o dezbatere pe tema“;
10.5.
„în compania Academiei Române[,] cu
care“;
10.6
„corectitudinea politică din România[,]
pe care“;
10.7.
„Din câte ştiu[,] niciuna dintre
aceste personalităţi“.
11.0. Greșeli gramaticale, de ortografie,
de punctuație
11.1.
„să fie lustrati cei care“ – în loc de: „să fie lustrați cei care“;
11.2.
„sper că această aşteptată lege să
incrimineze“ – în loc de: „sper ca această aşteptată lege să
incrimineze“;
11.3.
„217/2015 a fost în discuţie publică şi[,]
de asemen[e]a nu ştiu care sunt
iniţiativele“;
11.4.
„Ca o prima reacţie la legea
217/2015 domnul Andrei Pleşu afirmă“ – în
loc de: „Ca o primă reacţie la legea
217/2015[,] domnul Andrei Pleşu afirmă“;
11.5.
„membru în govern“ – în loc de: „membru în guvern“;
11.6.
„prin recurs în anulare, procedura
inatacabilă“ – în loc de: „prin recurs în
anulare, procedură inatacabilă“;
11.7.
„Domnia să amestecă timpurile
istorice, lăsand cititorul să
înţeleagă“ – în loc de: „Domnia sa amestecă timpurile istorice, lăsând cititorul să înţeleagă“;
11.8.
„statelor aliate sau colaboratoare Germaniei naziste“ – în loc de: „statelor aliate sau colaboratoare
ale Germaniei naziste“;
11.9.
„atrocitătilor comise“ – în loc de: „atrocităților comise“;
11.10.
„curţi speciale au existat în toate statele în care au ajuns armatele aliate,
cum şi Nürnberg-ul a fost“ – în loc de:
„curţi speciale au existat în toate statele în care au ajuns armatele aliate, după cum şi Nürnberg-ul a fost“;
11.11.
„iar fapte circumscrise crimelor de
război şi crimelor împotriva păcii şi umanităţii au continuat să fie judecate
de cabinete speciale pană în 1955“ – în loc de: „iar faptele [sau unele fapte]
circumscrise crimelor de război şi crimelor împotriva păcii şi umanităţii au
continuat să fie judecate de cabinetele
speciale pană în 1955“;
11.12.
„criticate pană astăzi“ – în loc de: „criticate până azi“ („azi“ are, spre deosebire de „astăzi“, șí cel de-al doilea sens, figurat);
11.13.
„lipsa de performantă“ – în loc de: „lipsa de performanță“;
11.14.
„Cu asfel de justiţie“ – în loc de: „Cu o astfel de justiţie“.
11.15.
De altfel, „astfel“, cuvânt despre care nu are habar cum se scrie
(și se pronunță) corect, îi dă mari bătăi de cap lui Ioanid, după cum se poate
observa în mai multe locuri: „în memoria unor asfel de persoane“; „nu se
poate face asfel cultul lor“; „înainte să facă asfel de propuneri“.
11.16.
Apoi: „este de preferat o țara ca
România unde corectitudinea politică“ – în
loc de: „este de preferat o țară ca
România[,] unde corectitudinea politică“;
11.17.
„artificiala şi păgubitoarea polemica
Holocaust versus Gulag“ – în loc de:
„artificiala şi păgubitoarea polemică
Holocaust versus Gulag“;
11.18.
„în capacitatea sa exclusiv privată
şi nu reprezintă“ – în loc de: „în calitatea sa exclusiv [sic!] privată[, – confuzia dintre „și“
conjuncție și „șí“ adverbial, înainte de
care se pune virgulă] şí nu
reprezintă“.
12.0.
După cum se poate constata, exprimarea lui Ioanid în Limba Română – și, în mod
conex, gândirea sa – este undeva la nivelul unui agitator de colhoz, căci este
mai mult decât aproximativă.
12.1. Aceasta a fost – vorba lui Paul Goma – marea
dezbatere „de la iazul mic“.
12.2. Pe fond, adică dincolo de cazurile concrete, tot ce era de spus a
fost spus încă din vara anului trecut, după promulgarea „legii memoriei“. Prin urmare, zbaterea din foaia pornografică
„Adevărul“ nu are nici o importanță.
12.3.
Această lege care, cum am mai spus cu alte ocazii, este 90% politică și 10% drept,
are un caracter preventiv și va fi aplicată selectiv, în funcție de obiective
și de context, așa cum s-a și întâmplat de altfel în cazurile Ioan Șugariu (într-o
formă „adminsitrativă“, de către MAE) și
Csibi Barna (chiar de către Parchet).
12.4.
Iată unul dintre motivele pentru care responsabilul zonal al Centralei
holocaustului a găsit în articolul lui Pleșu ocazia, iar nu pretextul, pentru
a-și transmite mesajul.
13.0. Meciul dintre bologgerii Pleșu și Ioanid a
continuat[3].
13.1. Evident, pentru motive complet
diferite, ambii fiind ghidați de instinct politic: primul pentru că simte cum
îi fuge pământul de sub picioare, cel de-al doilea pentru că simte de unde bate
vântul.
13.2. Pleşu câştigă la capitolul stil –
de fapt, nici nu e greu, diferența fiind ca cea dintre un om cu carte şi un şef
de autobază. Altfel, exceptând câteva pasaje în care el redescoperă America,
nivelul conținutului celor doi e cam același.
14.0. Dacă zbaterea
Ioanid – Pleșu nu contează, atunci măcar să ne distrăm.
14.1. Să vedem,
mai întâi, câte parale dă „directorul de la Memorialul Holocaustului“, „în capacitatea
[sic!] sa strict [re-sic!] privată“, pe Justiția
din România: „Cu asfel [re-re-sic!]
de justiţie [cea din România zilelor noastre – n. n.] doreşte domnul Pleşu să reevalueze sentinţele Tribunalelor
Poporului?“[4].
14.2. Ce mai, o
adevărată diplomație de „război rece“ care vine nu de la dușmani, ci de la „partenerii
noștri strategici“!...
14.3.
Pleșu are cuvântul: „Sunt de acord cu dl. Ioanid şi atunci cînd constată,
contrariat, că delicte severe (celebrarea troiţei legionare de la Tâncăbeşti,
negarea Holocaustului, site-uri cu un conţinut explicit pro-legionar, 59 de
cazuri de incitare la ură şi discriminare, semnalate în 2015, dar netrimise în
judecată etc.) rămîn în afara vigilenţei judecătoreşti. Dar şi eu constat,
contrariat, că asasinii lui Gheorghe Ursu sunt bine-merci, că nenumăratele
cazuri de arestare, persecuţie, tortură, înfometare a populaţiei, avorturi
interzise, împuşcări la frontieră (o suită de culpe listate, cîndva, chiar de
dl. Ioanid) s-au „rezolvat“ prin simpla
execuţie a lui Ceauşescu. Iar justiţiarii de azi continuă să se ocupe «riguros» de Mircea Vulcănescu, de Eliade şi Cioran.“[5].
14.4. Am mai
scris despre ideea creață pe care o are Pleșu despre drepturile libertăți și
despre justiție în genere, prin urmare, n-am să insist[6]. Voi spune doar că
„împăciuitorismul“ lui „raducosaș“ este ca-nuca-n-petere.
14.5. Mai
întâi, pentru că cele două situații nu sunt echivalente, căci nu avem nici o
idee despre cazurile invocate de Ioanid, iar Pleșu mai puțin decât deloc; la
fel, nici despre motivarea refuzului instrumentării lor de către Parchet, iar
nu de către Justiție, în genere. Din contră, în cazul Ursu – și în altele
asemănătoare, de plidă, cele grupate în dosarele numite generic „Procesul
Comunismului“ – cunoaștem în detaliu pentru ce Procuratura/Parchetul a
dat NUP.
14.6. Apoi, Ioanid
este de suspectat și atunci când spune adevărul, căci o face în mod vădit
interesat, prin urmare, el nu e de luat de bun nici până la colțul blocului.
14.7. Încă,
dacă Pleșu habar n-are despre ce vorbește, cum ne poate el garanta că pe lista
turnătoriilor lui Ioanid și Compania, adresată Parchetului, nu figurează oameni
care gândesc diferit de „holocaustiști“, fără să fie în vreun fel „fasciști“, „legionari“, „rasiști“ ori „xenofobi“? A visat cumva
azi noapte?
14.8. În fine,
dincolo de incitarea xenofobă, la ură rasială, care trebuie probate juridic,
dacă nouă nu ne plac legionarii (și nici comuniștii) – în situația când avem,
într-adevăr, de-a face cu așa ceva –, cum rămâne cu dreptul lor la exprimare,
garantat de Constituție? Le băgăm „democratic“ pumnul în gură?
Și dacă da, atunci cum ne mai deosebim noi de aceștia?
NOTE
[1] Cf.:
http://adevarul.ro/news/eveniment/greseala-vina-justitie-1_56af110d5ab6550cb8559994/index.html.
[6] Cf.: articolul nostru, O comparație trivializatoare, la adresa:
http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/08/o-comparatie-trivializatoare.html.
Târgoviște
– București, 6-8 februarie 2016.
