PROCESELE REEDUCĂRII (1952-1960). Dedicaţie, Tablă de materii şi Introducere


Dedic această carte deţinuţilor

care au fost omorâţi prin

bătăi şi torturi în reeducare


TABLĂ DE MATERII


Introducere

I. PROCESUL GRUPULUI ŢURCANU

I.1. Anchetele

I.2. Începutul procesului

I.3. Imputări specifice

I.4. Desfăşurarea procesului

I.5. Martorii

I.6. Apărarea

I.7. Ultimul cuvânt

I.8. Condamnări şi execuţii

II. CADRELE M.A.I. INCULPATE

II.1. Anchetele

II.2. Procesul

II.3. Interogatoriile

II.4. Primii martori

II.5. Justificări

II.6. Amânări

II.7. Alţi martori

II.8. Acuzarea

II.9. Apărarea

II.10. Ultimul cuvânt

II.11. Alte acuzaţii

II.12. Alte apărări

II.13. Din nou: ultimul cuvânt

II.14. Condamnările

II.15. Recursul: deţinuţii

II.16. Recursul: avocaţii

II.17. Recursul: alţi actori

II.18. Recursul: din nou avocaţii

II.19. Sentinţa

II.20. Detenţia

II.21. Destinul cadrelor MAI condamnate

III. PROCESUL GRUPULUI VALERIU NEGULESCU

III.1. Anchetele martorilor

III.2. Acuzaţii

III.3. Anchetele acuzaţilor

III.4. Acuzaţiile

III.5. Interogatoriile

III.6. Martorii

III.7. Noi interogatorii

III.8. Martorii acuzării

III.9. Alţi martori

III.10. Acuzarea

III.11. Apărarea

III.12. Ultimul cuvânt

III.13. Condamnările

III.14. Recursurile

III.15. Sentinţa

IV. PROCESE ÎN LANŢ

IV.1. Procesul lui Mihai Pârlea

IV.2. Procesul lui Gheorghe Matei

IV.3. Procesul lui Nicolae Pospai

V. DESTINUL SUPRAVIEŢUITORILOR

V.1. Comutări ale pedepsei cu moartea

V.2. Represiunea extrajudiciară

V.3. Alţi morţi

V.4. Alţi supravieţuitori

VI. MITOLOGIE ŞI REALITATE

VII. CONCLUZII

Anexe

1. Decretul nr. 199/1950

2. Fotografii ale deţinuţilor şi cadrelor MAI din reeducare



Introducere

Ce istoric va reuşi să ghicească adevărul în grămada de minciuni ticluite de Securitate?

Octavian Voinea[1]


După stoparea reeducării comuniste din anii 1949-1951, regimul a căutat să lichideze consecinţele negative în politica externă care au decurs din aflarea în Occident a unei părţi din secretul ei. Evenimentul care a precedat acţiunea a fost acela că la sfârşitul lunii iulie 1951 Radio Londra a vorbit despre grupurile de deţinuţi politici transferaţi de la închisoarea Piteşti la Canal, care în urma unui proces misterios deveniseră aderenţi fanatici ai regimului şi îi torturau pe ceilalţi deţinuţi. Urmărindu-şi scopul propus, regimul a organizat o suită de procese în lanţ, vizând mai multe ţinte: să acopere propriile urme, aruncând responsabilitatea asupra liderilor Mişcării Legionare din închisori, asupra unei părţi a deţinuţilor politici reeducaţi şi a câtorva cadre din administraţia închisorilor şi lagărelor; apoi, să folosească prilejul provocat pentru a distruge definitiv Mişcarea Legionară.

Studiul de faţă are ca obiectiv să facă o analiză istorică a modului în care a avut loc această suită de acţiuni, împreună cu cortegiul de consecinţe pe care le-a angajat. În acest sens, prima noastră ţintă este stabilizarea informaţiei relevante privitoare la subiect.

O analiză ca cea de faţă este dificil de făcut în absenţa unei istorii detaliate a reeducării. Or, în scrierea unei asemenea istorii, pentru care sursele conţin distorsiuni puternice (cele mai multe de factură ideologică), detaliile sunt cele care contează. Lucrările fundamentale care au defrişat subiectul, semnate de Dumitru Bacu, Virgil Ierunca şi Paul Goma, rămân inevitabil la nivelul de cunoaştere al momentului în care au fost scrise[2]. Ne-am încumetat doar pentru că avem în lucru o asemenea istorie[3].

Istoricul este conştient că focalizarea atenţiei asupra acestui subiect presupune de la bun început o selecţie, care pune în lumină anumite aspecte ale istoriei reeducării, lăsând la o parte altele, cel puţin la fel de relevante. Pe de altă parte, el este conştient şi de faptul că rostul disciplinei sale nu este decât acela de a căuta adevărul, a-l descoperi şi a-l spune[4].


Note

[1] Octavian Voinea, Masacrarea studenţimii române în închisorile de la Piteşti, Gherla, Aiud. Mărturii redactate de Gheorghe Andreica, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1996, p. 144.

[2] Vezi Dumitru Bacu, Piteşti, centru de reeducare studenţească, Bucureşti, Editura Atlantida, 1991 (prima ediţie a fost publicată la Madrid, în 1965); Virgil Ierunca, Pitesti, laboratoire concentrationnaire (1949-1952), Paris, Editions Michalon, 1996 (ed. rom. Bucureşti, Humanitas, 1990; lucrarea a fost citită fragmentar la Radio Europa Liberă, în 1975-1976, iar prima ediţie a fost publicată la Paris, Editura Limite, 1981) şi studiul Le phénomène concentrationnaire en Roumanie, publicat ca postfaţă a romanului Gherla de Paul Goma, în ediţia franceză a cărţii, Paris, Editura Gallimard, 1973; Paul Goma, Les chiens de mort (Patimile după Piteşti), Paris Hachette, 1981 (roman scris în 1978; ed. rom. Bucureşti, Cartea Românească, 1990).

[3] În octombrie 1999 am susţinut la Universitatea Bucureşti teza de doctorat intitulată Reeducarea comunistă din România anilor ’50, 374 p. Pentru un rezumat al ei, a se vedea studiul Istorie şi memorie a reeducării, în „Experimentul Piteşti. Conference Proceedings. Comunicări prezentate la Simpozionul PERT’01, Piteşti, 6-8 octombrie 2001. PERT’02, Piteşti, 4-6 octombrie 2002”, Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, 2003, pp. 95-107.

[4] Lucrarea clasică de analiză a proceselor de tip comunist şi/sau „spectacol” este Marea Teroare. O reevaluare de Robert Conquest. A se vedea ediţia română, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998, trad. de Marilena Dumitrescu, în special cap. IV, V şi XII. Poate fi consultată cu folos şi lucrarea Les grands procèses dans les systèmes communistes. La pédagogie inférnale de Annie Kriegel, Paris, Gallimard, 1972.